te vad ca un copil care tipa sa se trezeaca dintr-un vis pe care singur l-a creat.
stiu ca nu am fost alaturi de tine,si singur visul te-a insotit...
nu indraznesc sa te trezesc,caci e prea frumos.
stau langa tine si iti ascult freamatul,care ma-ncanta armonios.
pasii tai sunt asa de dulci,i-as saruta...si-asa de rari...
fiecare lacrima parca mi s-ar rupe din piept.
lacrima rece,neinsotita in inima mea,ce ti-ar spala chipul infierbantat de dor.
te intreb daca ma simti in vantul dogoritor al dorintei tale.
dorinta iubirii tale...
dorinta ce te cheama.
imi spui ca iubirea ta e un copac in care nu voi reusi vreodata sa ma urc.
sa ma las imbratisata de ramurile sale...
am adunat fiecare frunza cazuta la pieptul meu,si am transformat-o in sentiment.
un sentiment cu care am mangaiat cu privirea, stelele ce parca se ascundeau printre ramurile acestui copac.
de ce incerci sa imi contrazici trairea care m-a insotit toata viata?
tu sti ca ea m-a adus la tine?
de ce imi spui ca nu ea m-a chemat la tine?
stiu ca ea nu mai are cale de intoarcere...nici frumusetea mea...
te iubesc cum sentimentul isi iubeste clipa desprinderii din piept,din cerul plin de stele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu