azi mintea mea e confuza.
e bine asa,caci ma lasa in pace cu interventile ei.
sufletul meu imi scrie o scrisoare.
acelui barbat ii e dor de mine,imi e prieten si e pura creatie.
eu...il las sa ma surprinda,cu toate ca imi placea ca eu sa fiu surpriza.
il las sa mi se daruiasca,chiar daca eu imi doream sa-mi regasesc in mine daruirea.
o sa creez o realitate in care daruirea lui sa para a fi a mea.
cand trupul sau ma va acoperii,el va crede ca eu l-am chemat sa il mangai.
cand el imi va studia cu sarutul lui maruntisurile neatinse din mine,el va crede ca atingerea noastra este descoperirea mea.
cand el va fi purtat de pasiune inspre mine,nici nu va sti ca gingasia il va readuce inspre el.
el e sigur de ceea ce face,dar nici nu realizeaza in ce s-a bagat.
raceala mea nu il sperie...zici ca se bucura ca un copil ca de o inghetata.
savureaza calmul meu pana la ultima picatura.
simte cum ma topesc.
cu ochii inchisi,apasa senzatia ce strange cearceaful in palme.
nu mai stie ce sa creada,ce i se intampla...i-am luat fiinta,cu ajutorul trairilor lui,si l-am dus in centrul fiintei mele,sa stea acolo nemiscat impreuna si cu mine,un pic speriata.
fiinta mea ii mangaie tot corpul,cu noi doi in centrul ei.
fiecare miscare si dorinta a lui,nu mai sunt secrete pentru mine.
il patrund din ce in ce mai adanc si il duc cu mine sa ii arat ce frumoasa sunt in creatia lui, ce o credea ascunsa privirii mele.
-tu chiar esti tot timpul in gandurile mele?
-da,caci nu am unde sa ma duc.
-pai,eu te imping mereu spre tine.
-eu nu exist,din prima clipa cand ne-am atins.
-si tu cand vei mai exista.
-atunci cand nu mi te vei mai darui.
-de ce?
-atunci cand tu te daruiesti,te daruiesti tie...eu dispar,si totusi te urmez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu