duminică, 8 mai 2011

dor si trandafir

azi am avut iar senzatia aia de nou.in tot ce fac,mereu am senzatia aia.trece saptamana si eu nu i-am mai vazut privirea aceea amestecata cu albastru si verde.privirea lui detine apele verzi si cerul albastru curat.ce este intre ele si dincolo de ele,eu stiu.aceea senzatie de nou imi aduce aceasta vedere.
cu el nu mai mi-a fost dor de mine.
cu el am simtit cum ma topesc in mainile lui,si devin eu.
eu, ce ii imbratisam iubirea.
eu ce, ii mangaiam tresarirea.
i-am promis ca-i voi oferii incredere si ca maine voi fi la fel:
topita in palmele lui,una cu linia vietii lui.
se pare ca asa se intampla,in fiecare zi de cand l-am intalnit si nu l-am mai vazut.
acum tin in mana o lumanare,din seara cand am facut amandoi dragoste.
lumanarea aprinsa miroase asa aprins a trandafir,a dulceata de trandafir.
stiu ca in ziua cand trebuia sa ne despartim,un prieten i-a zis incantat daca vrea miere de trandafir.eu am tresarit,si m-am abtinut in ultimul moment sa nu exclam: vreau!
el nu a vrut,...poate e mai puternic decat mine sau poate are alte prioritati stabilite.
nu am vrut sa-i spun ca mi-ar place sa mananc clatite cu miere de trandafiri.
nu as fi vrut sa sune ca o invitatie,pt a-l pune pe el in situatia de a-mi zice ca e putin posibil sa-mi satisfaca cererea.
dar ce a satisfacut el in mine!...
imi era dor de el in seara aceea,si m-am gasit pe mine.
ce poate fi mai minunat?!

sâmbătă, 7 mai 2011

chemari







puneti prima si ultima melodie in acelasi timp,apoi da drumul la a doua melodie,stingand-o pe prima.daca le pui pe toate trei sa cante,ai tendinta de a le asculta separat.da muzica la volum ridicat.

joi, 5 mai 2011

teren neutru

azi,barbatul cu ochii caprui mi-a simtit adierea sufletului aproape.
tocmai venisem in Bucuresti sa inchei vizita sufletului meu in inimioara lui.
l-am golit treptat de mine,pt sa-mi placa iar de el asa cum il cunoscusem.
el a asteptat mult si cuminte sa-i vina randul.
stie ca posibilitatile nu mi-s limitate cu el,si totusi asteapta ca un muritor de rand sa ajunga la mine.
cum sa spun oamenilor, ca testarile de teren cu mine sunt inutile?
terenul nu exista,e gol si intuneric.

depasirea zilei de ieri

azi mi-am incarcat dragostea la drum cu un necunoscut.
am baut o cafea,am vorbit cu el vrute si nevrute.
ajunsa la hotel,m-am dezbracat si m-am intins pe covor...lasand veselia sa-mi sarute trupul.
la dus am lasat inversunarea sa-mi sarute clitorisul,iar mintea am lasat-o sa bantuie nopti de suflet.
el m-a sunat cuminte,exact dupa ce imaginatia a scapat dusul din mana.
mi-a zis ca va lua niste vin,iar eu i-am spus ca mi-a fost lene sa imi cumpar lumanari.
ne-am asezat amandoi pe covor,savurand vinul bun.
privind focul lumanarilor,ne spuneam unul altuia cuvinte dincolo de cuvinte ce dezvoltau magnetismul ce il constatasem amandoi din prima clipa cand ne-am vazut.
atunci cand ne-am baut cafeaua,lui ii se vedea vibratia din corp,iar eu o adunam in inima mea ca o pofticioasa.
in camerea de hotel cand imi vorbea,inima nu imi mai batea asa tare,ci parca emana senzatii,orgasme.
pana cand...el a inceput sa imi mangaie parul.
vorbeam si simteam ceva,dar totul s-a oprit cand i-am vazut mana cu coada ochiului cum imi mangaia parul.
da,timpul se oprise!
iar el inca nu cunostea ceea ce putea cunoaste fiindu-mi aproape.
clipa a stat un pic in suspensie pana ne-a atras buzele sa se lipeasca,gurile sa-si daruiasca caldura,limbile sa uite rostul vorbelor si sa guste pasiunea simturilor.
corpul meu a devenit fara amanare mangaierea lui.
sarutul lui ii soptea corpului meu chemarea din interiorul lui.
aveam simturile hiper ascutite care se invarteau in jurul nostru.
pe unul il punea mai arcuit,pe celalalt mai ferm.
lungeam amandoi ceea ce era deja,pt a-i savura proprietatile.
indoiala nu mai incapea in noi,si ma intrebam de ce imi pare totul nou,dar care traisem deja cate un pic singura.

miercuri, 4 mai 2011

copilul invata sa minta?

azi m-am simtit tare bizar...ca un copil care e obligat sa minta.
nu stiu exact care era minciuna,dar vedeam clar ce se petrece in mine.
in mine clocotea ceva caruia nu puteam sa ii pun limite.
stateam cat mai nemiscata pt a nu-mi trada minciuna.
lucrurile se desfasurau asa de armonios in mine.
eram in armonie...dar mai era minciuna aceea care eram obligata sa o expun ca ceva real ce el isi dorea.
nu ma intereseaza prea mult aceea imagine/minciuna si faptul ca trebuia sa o sustin.
am stricat de multe ori imaginile false pe care altii si le faceau,ca un copil ce stia sa se joace cu focul.
azi... doar pt un sarut am stat cu totul in mine.
am stat cuminte in mine,unde el intrase ca unic vizitator pt prima oara in viata mea.
cum sa ii spun lui ca eu stiu doar ce pot face azi,ca in viitor sunt inexistenta?
minciuna imi arata o alta ea,cea de maine....eu nu sunt aceea.
tu mi-ai zis ca nu poti ceva frumos ce pot eu,iar eu nu pot sa simt dincolo de acum.