dor si trandafir

azi am avut iar senzatia aia de nou.in tot ce fac,mereu am senzatia aia.trece saptamana si eu nu i-am mai vazut privirea aceea amestecata cu albastru si verde.privirea lui detine apele verzi si cerul albastru curat.ce este intre ele si dincolo de ele,eu stiu.aceea senzatie de nou imi aduce aceasta vedere.
cu el nu mai mi-a fost dor de mine.
cu el am simtit cum ma topesc in mainile lui,si devin eu.
eu, ce ii imbratisam iubirea.
eu ce, ii mangaiam tresarirea.
i-am promis ca-i voi oferii incredere si ca maine voi fi la fel:
topita in palmele lui,una cu linia vietii lui.
se pare ca asa se intampla,in fiecare zi de cand l-am intalnit si nu l-am mai vazut.
acum tin in mana o lumanare,din seara cand am facut amandoi dragoste.
lumanarea aprinsa miroase asa aprins a trandafir,a dulceata de trandafir.
stiu ca in ziua cand trebuia sa ne despartim,un prieten i-a zis incantat daca vrea miere de trandafir.eu am tresarit,si m-am abtinut in ultimul moment sa nu exclam: vreau!
el nu a vrut,...poate e mai puternic decat mine sau poate are alte prioritati stabilite.
nu am vrut sa-i spun ca mi-ar place sa mananc clatite cu miere de trandafiri.
nu as fi vrut sa sune ca o invitatie,pt a-l pune pe el in situatia de a-mi zice ca e putin posibil sa-mi satisfaca cererea.
dar ce a satisfacut el in mine!...
imi era dor de el in seara aceea,si m-am gasit pe mine.
ce poate fi mai minunat?!