sâmbătă, 23 aprilie 2011

sa-mi fie dorul realizarea?

azi dorul de a iubi,m-a facut sa realizez cat de mult imi lipseste propria fiinta.
am tot dat cu disperare sa multumesc multimea de nemultumiti si...am uitat sa-mi dau mie.
lacrimi,dupa atata timp trecut,au inceput sa-mi curga timp de 2 minute.
lacrimile s-au oprit in mod neasteptat si aveam senzatia ca fiinta mea ramasese blocata cu lacrimile inca miscand in palma.
aveam impresia ca iesisem dintre doua cartoane care ma comprimasera de-a lungul timpului.
stateam pe sala casei de la tara si exclamam inmarmurita:oh ce te-ai jucat minte cu mine,cat m-ai chinuit,de cate ori ma speriam cand vedeam ca incep sa cred ca nu mai pot si ca nu mai exista inca o alta data!!
parca nu stiam ce sa fac,ce sa fac cu lacrimile care fiinta mea parea ca le tine siderata in palme.
am stat mult asa,pe canapeaua de pe sala.priveam cerul si primeam senzatile ce se miscau sub el.
mi-am auzit cuvintele vreau sa iubesc,spuse de gandurile mele stranse laolalta,in tot vazduhul inconjurator.
senzitiv,am crezut ca simt ca ceva mai puternic decat mine,care imi spunea:nu stii tu ce te asteapta,esti mai mult de-atata,fi fara teama.un raspuns sau erau ca niste sentimente venite de nicaieri.

3 comentarii:

  1. E bine să plângi... uneori lacrimile fac bine :)

    RăspundețiȘtergere
  2. o introspectie corecta e foarte constructiva. plus ca pofta vine mancand.
    o seara buna

    RăspundețiȘtergere
  3. Deea-lacrima din inima mea face bine,cele care curg pe obrazul meu sunt inutile.
    raul rual-mancandu-ma pe mine nu ma satur.
    o noapte buna.

    RăspundețiȘtergere